Am
participat in weekend la un workshop organizat de un psiholog pe tema tehnicilor psihologice
folosite pentru a slabi. Si ce credeti c-am descoperit?!
Vorba vine am descoperit, de parca n-as fi stiut: ideea unor solutii minune este o iluzie frumoasa. Asa ceva nu exista! Slabirea sanatoasa se poate realiza doar cu multa vointa si disciplina, iar vestea buna e ca tu esti singurul responsabil pentru asta.
In mare
parte mi-am regasit propriile tehnici utilizate de mine fara a sti ca
unii chiar au facut studii in privinta asta. Majoritatea dintre ele le-as putea
translata si in alte domenii ale vietii si de multe ori chiar o fac. Eu le-am
utilizat in special atunci cand a fost vorba de sport si mai nou si in
alimentatie.
Cum am demarat toata povestea asta? Cand am
luat
decizia
sa
incep
sa
fac
miscare pe bune, primul lucru realizat a
fost sa-mi gasesc un exemplu. Nu mi-am dorit sa ajung sa arat precum mentorul
meu. Starea ei de spirit a fost cea
care m-a frapat de fapt, era ca un magnet.
Am stiut
ca imi doresc sa scot la suprafata latura mea luptatoare, sa am
atitudinea de invingator, sa am increderea, multumirea si energia pe
care o afisa ea. Pe scurt am stiut ca imi doresc o varianta mai buna a
mea. Prin asta s-a conturat exemplul meu.
Nu
mi-am fixat astfel drept obiectiv sa am fizicul lui Carmen Bruma. Ar fi absurd,
fiecare organism functioneaza diferit, are alta constitutie, plus ca eu mai am
si alta treaba, aspectul fizic nefacand parte din meseria mea asa cum e
in cazul ei. Si, asa cum a subliniat si d-na psiholog,
crearea unor asteptari false poate fi dezamagitoare si poate duce la renuntare.
Una
dintre tehnici ar fi prin urmare fixarea unor scopuri realiste. De ce ti-ai
propune sa slabesti 20 kg in 3 saptamani si sa arati ca un fotomodel de pe
coperta revistei cand stii ca sansele sa realizezi acest lucru sunt foarte
mici? Eu nici macar nu mi-am propus sa slabesc. Scopul meu a fost sa ma
autodepasesc, sa-mi imbunatatesc starea generala si credeti-ma, chiar am
reusit!
Tot
referitor la obiectivele alese, cica e bine sa-ti fixezi scopuri mici si
realizabile. Subscriu. Asta am si facut. Mi-am ales antrenamente
compatibile conditiei fizice pe care o aveam la momentul respectiv. Pentru
aerobic am facut antrenamente pentru incepatori in prima faza. Dupa ce am
considerat ca am conditia necesara si m-am felicitat desigur pentru aceasta
realizare, am trecut la antrenamente mai solicitante. In ceea ce priveste
alergatul, nu mi-am propus sa alerg maratonul din prima. Am inceput cu 25 de
minute, alergat lejer si mi-am fixat target-uri apropiate, pe care stiam
ca le pot atinge intr-un timp relativ scurt. La sala ce sa mai zic? Sa-mi fi
ales drept scop ca dupa 2 saptamani sa fac genoflexiuni cu greutati de 100 kg
in spate?! Evident nu!
Ce am aplicat in a doua etapa?! Al doilea lucru pe care l-am aplicat
dupa ce am luat decizia si mi-am ales exemplul, a fost sa nu ma abat si sa nu
las pe nimeni sa ma faca sa deviez de la hotararile mele. Si cand am zis ca am
luat hotararea, am actionat de acum, nu de maine, nu de luni, nu de la 1
ianuarie. DE ACUM!
Ce se intampla in momentele de slabiciune?! Cand aveam momente de slabiciune, imi
aminteam de Carmen si de ce m-am inscris in cursa :)). In mintea mea
au aparut deseori ganduri de autosabotaj: "sunt obosita",
"nu se intampla nimic daca o las pe maine", "nu sunt in
stare". Nu esti in stare pe naiba! Esti in stare! Ia schimba-te in
echipamentul de sport si fa o incalzire de 5 min si vezi ca esti in stare!
Momentele astea mi se par momente cheie, tocmai pentru ca nu am cedat.
Ce realizezi de fapt?! Realizezi ca ai reusit sa-ti educi
mintea si ca se poate sa iti depasesti conditia de...planta chiar daca
ai impresia ca nu poti. Sentimentul e unul inaltator, te face sa fii mandru de
tine. "Se intareste muschiul creierului ", vorba d-nei
psiholog. Si exersand se creaza un automatism deoarece creierul se
obisnuieste sa nu renunte. Si iti va fi din ce in ce mai usor. Daca insa
renunti mereu, se creaza un automatism in directia cealalta, a cedarii.
Cele spuse
mai sus mi-au parut momentele dificile in ceea ce priveste sportul. Dupa ce am facut un obicei din a
practica sport regulat, lucrurile veneau de la sine, mult mai usor. Ce te faci insa cand se instaleaza rutina?!
Cand simti ca apare rutina si plictiseala in cadrul antrenamentelor tale, cu
siguranta e necesar sa schimbi ceva, altfel exista riscul sa renunti.
In plus, nu mai progresezi!
E nevoie
sa-ti fixezi mereu noi obiective. Te poti juca cu variabilele
cheie,
despre
care am vorbit
in articolul
precedent.
Poti schimba mediul in care te antrenezi, poti schimba muzica, poti schimba
tipul de antrenament, te poti juca cu toate elementele astea cum vrei tu, ai
liber la imaginatie, tocmai pentru ca miscarea este si o metoda de
relaxare si de distractie.
Mie,
dintre toate aceste variabile cheie, cel mai mult imi place sa schimb mediul. Drept urmare: am
inceput cu antrenamente facute acasa, programe de aerobic. Apoi am schimbat pe
protocoale Tabata, apoi am inceput sa ies afara la alergat, sa merg la aerobic
la sala, ulterior am inceput un antrenament cu greutati la sala de fitness, mai
nou mi-am reconditionat bicicleta si merg la plimbare. Se mai intampla si sa
ies in parc sa fac HIIT(High Intensity Interval Training). Voi realiza o
serie de articole pe tema antrenamentelor practicate si care dau cele
mai multe rezultate. Asta, in viitorul apropiat, promit.
Cat despre
dieta,
sincer va spun ca nu am renuntat la obiceiurile mele alimentare defectuoase
cand m-am apucat de sport. Si nu a fost o decizie inteleapta. Dar despre asta
voi vorbi in detaliu in urmatorul articol.
Pe curand
pana atunci siiiii....SPOR LA TREABA! :-D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu