Tort de ciocolata...ce desfatare! Cata savoare, ce deliciu, cat rasfat pentru papilele gustative sa simta senzatia dulcelui invadandu-le dimprejur! Mda....si cam aici se opreste placerea deorece, imi pare rau sa o spun, e doar o amagire de scurta durata. Stresul provocat organismului depaseste cu mult senzatia de placere oferita de astfel de alimente.
The story of my life: Iubeam la nebunie dulciurile rafinate, erau acolo pentru mine, la bine si la rau, pana cand moartea urma sa ne desparta. Glumesc! Din fericire in cazul asta s-a intentat divortul!
Prin urmare, daca eram trista, dulciurile imi alinau durerea, daca faceam o fapta buna, veneau ca recompensa ideala, daca ma plictiseam imi tineau de urat. Pai daca erau mereu acolo pentru mine, de ce am ales sa ne despartim? Deoarece asa cum orice dragoste bazata pe dependenta este otravitoare, asa a fost si "iubirea" mea fata de dulciuri. Cu cat constientizezi mai repede asta, cu atat mai bine pentru tine caci poti initia actiunea de separare definitiva.
Cum credeti ca s-a creat dependenta? Creierul meu a fost obisnuit de cand eram copil ca atunci cand faceam o fapta buna, sa fiu recompensata cu ceva dulce. Pe cale de consecinta, in momentele nasoale, cautam recompensa respectiva. Si oare ma opream la o bucata de ciocolata? Nuuuu! O incepeam si nu renuntam pana nu o mancam pe toata. De ce? Pentru ca simteam nevoia sa mentin cat mai mult senzatia de placere ce mi-o ofeream prin mancat.
Va dati seama ca efectul consumului zilnic a unor cantitati mari de dulciuri a fost o dependenta de zahar de cea mai mare frumusetea.
Cum am scapat de dependenta de zahar si am renuntat de tot la dulciurile rafinate?
